Pentru o economie de piata functionala, statul trebuie sa sune retragerea

n pofida efortului autoritatilor romane de a prezenta cat mai roz datele din raportul de tara, motivele pentru care nici anul acesta Romania a nu capatat statutul de economie functionala de piata sunt limpezi: inflatia foarte mare, ponderea prea mare a statului in economie, privatizarea si restructurarea neterminate, mai ales in energie, bariere pentru mediul de afaceri dar si nesiguranta dreptului de proprietate (provocata de intarzirea punerii in aplicare a legilor retrocedarii si a slabiciunii actului de justitie).


Inflatia: nici anul acesta si foarte probabil nici anul viitor indicele preturilor de consum nu va scadea sub pragul de 10%. Deja sunt semnale ca in 2003 inflatia va fi cu doar 2-3% mai mica decat in 2002 (cand a fost 17,8%) si este putin probabila o scadere cu 6-7% anul viitor, adica o triplare a vitezei deflationare, mai ales ca este vorba de un an electoral. Ca urmare, Romania va mai ramane probabil cativa ani, ca si pana acum , statul din Europa Centrala si de Est unde inflatia este suma inflatiilor din celelalte state.


Statul romane este in continuare prea implicat in economie. Chiar daca in ponderea in PIB a sectorului privat depaseste doua treimi, doar 55% din capitalul social al tuturor intreprinderilor de pe piata este in maini private. Cu alte cuvinte, companiile private detin mai putine active, dar contribuie mai mult ca valoare adaugata.


Barierele din mediul de afaceri nu mai trebuie descrise. Daca pentru o simpla tranzactie de vanzare-cumparare a unei masini sunt necesare zile intregi de umblat dupa hartii si avize, pentru infiintarea sau cumpararea unei firme trebuie saptamani.




O mare problema: energia


Energia este printre capitolele din Raport cu cele mai multe "insuficiente", dintre care cea mai critica poblema este cea a insuficientei colectarii facturilor.


Piata electricitatii, in ciuda faptului ca este deschisa in proportie de 33%, de fapt nu functioneaza ca o piata competitiva, mentioneaza raportul Uniunii.


"Masurile luate pentru intarirea competitiei sunt contrazise de tendinta de coordonare centralizata de catre organismele de reglementare, de planurile de investitii si de legislatia instabila. In afara splitarii Termoelectrica in cinci companii in continuare detinute de stat, nici un alt fel de refome nu s-au facut intre timp. Aceasta ar trebuie sa fie unul din aspectele cheie asupra carora ar trebuie sa se concentreze Romania", mentioneaza raportul.


In sectorul gazului au fost facute mici progrese si, la fel ca si in cazul sectorului electricitatii, piata nu functioneaza competitiv. Inca lipsesc planuri detaliate care privesc aspecte importante ca tarifele, inmagazinarea sau serviciile publice. "Organismele de reglementare pentru pietele de gaz si electricitate au resursele necesare pentru a-si desfasura activitatea. Totusi, independenta lor fata de ministerul economiei si comertului ramane limitata. Interferentele pe piata au afectat puternic competitia si au descurajat investitiile straine", se mai arata in raport.

Singura miza care conteaza

Din punctul de vedere al relatiilor dintre Romania, Statele Unite si Uniunea Europeana din pacate, exista un precedent istoric reprezentat de o dorinta a Uniunii Sovietice de specializare a tarilor comuniste in anul 1964. Este vorba de ceea ce in istorie a ramas ca fiind planul Valev de la numele unui profesor universitar rus care rezervase pentru fiecare tara din est un rol economic precis. Conform planului Valev, Romania urma sa devina o tara agricola alaturi de Bulgaria si de vestul Uniunii Sovietice, actuala Ucraina. Multora dintre noi planurile actuale ale Uniunii Europene le-ar putea aduce aminte de acest plan Valev si din punctul meu de vedere aceasta este cheia in care am citi declaratiile recente ale american Joseph Bogosian . Din pacate, la nivelul Executivului romanesc, gasim o distinctie clara intre politica externa, care joaca pe cartea americana si politica interna, unde la nivel economic negocierile cu Uniunea Europeana au facut ( sau sunt pe cale sa faca) concesii foarte mari. Mai simplu spus, ministrul de externe Mircea Geoana pare decis sa joace cartea americana, in timp ce primul ministru Adrian Nastase se simte mai bine printre liderii europeni, precum Silvio Berlusconi.