Viaţa de după comunism

Pasat, Muşuc, Formuzal, Becciev, Şarban, Modârcă, Paladi, Ţurcanu - sunt doar cele mai cunoscute nume de pe imensa listă a victimelor celui de-al doilea val de represiuni bolşevice în Basarabia. Aceşti oameni au fost arestaţi, deţinuţi luni şi chiar ani la rând în condiţii inumane, anchetaţi, interogaţi şi în cele din urmă - eliberaţi, fără să le fie demonstrată vina. Au plătit cu sănătatea şi cu bunul lor nume obsesia criminală a unui regim de a-şi lichida oponenţii. Nu au primit nici măcar scuze din partea autorităţilor. Singura compensaţie pentru suferinţe au fost sumele plătite de stat unora dintre ei (din banii
noştri, ai contribuabililor, nu din buzunarul celor vinovaţi) prin condamnările la CEDO. Ţinerea sub permanentă urmărire penală a lui Nicolae Andronic, dosarele lipsite de probe, ticluite lui Serafim Urecheanu, stupida arestare în urmă cu câteva luni a actualului primar al capitalei Dorin Chirtoacă şi a lui Mihai Ghimpu, fac parte din acelaşi interminabil şir de intimidări din partea lui Voronin şi a slugoilor săi la adresa a tot ce este nebolşevic în ţara asta. Nimeni nu ştie cu exactitate numărul celorlalte victime ale regimului, care nu au avut norocul să le fie la fel de larg mediatizate cazurile.

Istoria ultimilor 90 de ani (de la 1917 încoace) a demonstrat cu vârf şi îndesat că însăşi esenţa comunismului ajuns la putere constă în masacrarea pluralismului. Faptul că nici pentru asasinarea familiei ţarului rus Nikolai al II-lea, nici pentru represiunile din 1937 şi nici pentru milioanele de oameni nevinovaţi măcelăriţi şi schingiuiţi în GULAG-uri, călăii roşii nu au păţit nimic, îi încurajează pe ortacii bătrânului general sovietic de la Chişinău să acţioneze în continuare după aceleaşi principii şi prin aceleaşi metode. Pentru că la începutul anilor ’90 nu ne-a ajuns fermitatea balticilor de a le cere socoteală foştilor conducători pentru păcatele din perioada sovietică, timp de un deceniu lepra comunistă nestârpită a prins la puteri şi ne-a atacat din nou. Dacă nu vrem să creăm pentru viitor precedente la fel de periculoase, măcar peste un an şi jumătate, când le va veni în sfârşit (ultimilor în Europa!) şi moldovenilor mintea la cap şi vor trimite comunismul acolo unde îi e locul - la groapa de gunoi a istoriei, toţi cei care au slujit diabolica maşinărie de teroare a PCRM ar trebui să răspundă pentru faptele lor. Nu este un îndemn la persecutarea exponenţilor unei ideologii pentru convingeri politice, fiindcă în acest caz cei care vor prelua puterea nu ar fi cu nimic mai buni decât predecesorii lor, însă fărădelegile şi crimele comise sub acoperirea acestei doctrine nu trebuie să rămână nepedepsite.

Dacă în fostele ţări socialiste, care au pornit pe calea democraţiei cu mai bine de 15 ani în urmă, legile lustraţiei îi vizează pe foştii colaboratori ai poliţiilor politice socialiste, la Chişinău „curăţenia” ar trebui începută prin anchetarea crimelor împotriva acestui popor din perioada 2001 - 2009. Nu de dragul răzbunării, ci pentru a demonstra că nimeni şi nimic nu e mai presus de Lege, de care comuniştii lui Voronin şi-au şters picioarele toţi anii cât au stat la putere.