„Roboţeii“ de la Dacia rămân setaţi pe grevă

„Faţă de anul trecut, ne-au dublat norma de maşini. N-ai timp să mergi nici la baie, că banda rulează continuu”, spun muncitorii

Nu cumpăraţi maşini produse
pe perioada grevei, că au multe hibe, avertizează greviştii

„Roboţeii“ de la Dacia rămân setaţi pe grevă

V-aţi rupt lanţurile de sclavi, acum sunteţi libeeeri!”, strigă Iordache Ion, vicepreşedintele sindicatului de la Automobile Dacia. E cocoţat pe balconul Casei de Cultură a Sindicatelor din Piteşti. Jos, scandeză câteva mii de muncitori - mulţi navetişti, veniţi cu autobuzul de la zeci de kilometri. E al doilea miting al muncitorilor de la Dacia. Sunt supăraţi că francezii nu vor să le dea în plus
la leafă 550 de lei. „Fereşte-mă, Doamne, de românul francez”, se scandează.

Întervine Matei Brătianu, vicepreşedintele BNS: „Directorul român şi avocaţii sunt cei mai vinovaţi de ceea ce vi se întâmplă vouă. Ei îi învaţă să vă calce în picioare. Slugile se poartă cu voi ca nişte câini turbaţi”. Zice că purtarea administraţiei nu are nici o logică – el şi-a calculat că pagubele produse de greva generală sunt mult mai mari decât cât ar fi dat pentru mărirea lefurilor. Dar greviştii să fie tari şi să nu se sperie. Chiar dacă luna asta nu vor lua un leu de la job, ceva, ceva, tot vor primi din colecte de pe la alţi sindicalişti din ţară.

Apoi, mulţimea îşi aminteşte de primul ministru: „Tăriceanu şi ai lui să se ducă dracului!”. Îl huiduie findcă a comparat Uzina cu o vacă bună de muls. „Jos Tăriceanu”, se aude de la balcon. În faţă stau „artiştii”: toboşarii, un Irod în doliu, cu ochelari de soare, băiatul cu coroana mortuară, colegul cu lumânări şi cruci, celălalt, pios, cu inscripţia „Administraţia Dacia – Dumnezeu să-i odihnească”.

„Nici roboţii nu muncesc cât un român la Dacia“

„Să zicem că am renunţa la grevă dacă ne-ar mări salariile măcar cu 450 de lei. Faţă de anul trecut aproape că ne-au dublat norma de maşini, acum ni se cer 65 de maşini pe oră, iar până acum ne cereau 32 de maşini. Nu avem voie cu sticla de apă lângă noi, se consideră că pierdem timp preţios bând apă. Dacă pleci trei minute la baie, găseşti toate piesele căzute grămadă, că banda e setată special, să nu se oprească niciodată. Suntem ca la armată, mâncăm din fugă, mergem la baie tot pe fugă”, zice muncitorul Gheorge M, de la secţia Montaj general. „Nu era aşa rău înainte să ne ia francezii. După 35 de ani de muncă la Uzină, am salariu 1.100 de lei, şi încă e considerat salariu bun. Alţii, după 30 de ani de muncă, au 900 de lei. E jale... ”.

Sunt încă euforici că instanţa a declarat greva legală. Au frisoane când îşi imaginează ce s-ar fi întâmplat dacă greva ar fi fost declarată ilegală. Ar fi fost obligaţi să reia lucrul, dar tot ar fi pus-o de o grevă spontană din două în două zile, zice Maria de la Presaj. „Nici roboţii nu muncesc cât un român la Dacia. În 2007 ne cereau să prelucrăm 1.200 de piese pe zi. Acum ni se cer 4.200 de piese pe zi”. Să nu ne cumpărăm Logan produs pe perioada grevei, ne sfătuieşte Maria. „Au ieşit proaste, unele sunt găurite, altele au motoarele puse aiurea”, zice. „Dar francezii ştiau demult că vrem să facem grevă. Că, înainte de asta, ne-au dat de lucru mult, ca niciodată, să-şi facă rezerve. Au tot încercat să saboteze greva, au săltat maşinile liderilor sindicali şi au dat şpagă câte 300 de lei de fiecare om convins să renunţe la grevă. Iar pe cei nou angajaţi i-au pus să semneze că renunţă la grevă. Altfel, îi dă afară”, spune muncitoarea.

Au sosit „întăriri“ de la francezi

Au venit întăriri. Primii, sindicaliştii francezi de la Renault. Promit românilor sprijin moral şi financiar. „Nu sunteţi sclavi, nu e posibil să fiţi trataţi ca ultimii oameni. Trebuie să fiţi trataţi ca şi colegi europeni, cu salarii europene”, strigă liderul francez. „Între patronatul francez şi cel coreean nu este nici o diferenţă”, amândouă sunt la fel de rele”, ţipă la microfon alte „întăriri”, venite de la Daewoo Mangalia.

„Patronii n-au sentimente”, completează colegul de la Sindicatul Liber Navalistul. Sunt dispuşi cu toţii să-i ajute pe „roboţeii” de la Dacia să trăiască mai bine. Sus, la balcon, îşi dau mâna „fraţii” sindicalişti de la Caroserie, cu „fraţii” de la Vopsitorie şi cu „marea familie” de la Montaj general. Jos, după două ore şi ceva de scandat, muncitorii se prind de mâni şi dansează Hora Unirii. N-au de gând să se lase până nu obţin cei 550 de lei în plus la salariu. După două săptămâni de grevă generală, i-a lăsat rece ultima ofertă a administraţiei, de 394 de lei brut. Suma asta a fost chiar o mare concesie; până acum, administraţia oferise 250 de lei brut.